Așteptam cu nerăbdare traducerea acestui volum. După traducerea memoriilor lui Marat Gabidullin, luptător Wagner în Siria și în estul Ucrainei în primii ani ai conflictului, iată că iese la iveală o nouă mărturie din primele luni ale lui 2022, chiar de la începutul campaniei rusești și cu puțin înainte.

Paginile acestui volum nu aduc nimic nou și surprinzător pentru cei care s-au tot documentat în perioada aceasta în privința condițiilor din armata rusă, a corupției și a dotării defectuoase a militarilor și a echipamentelor deja învechite. Până la urmă haosul din organizarea militară rusă și corupția generalizată au fost câteva din atuurile care au dus inevitabil la victoriile ucrainene de pe front. Filatiev descrie lunile de pregătire de dinaintea declanșării invaziei, apoi primele zile de conflict. Mărturia lui e bine documentată și detaliată, chit că citind presa internațională înțeleg că nimeni nu a putut verifica acuratețea detaliilor exceptând faptul că a luptat ca militar profesionist și a fost rănit, apoi a fugit din Rusia.

Să nu vă așteptați la memoriile unui eroi sau ale unui trădător de țară. Pavel Filatiev e un personaj complex, biografia sa e una cu destule necunoscute, iar rolul său în război nu e suficient de clar descris. Importante sunt descrierile din interiorul sistemului militar, modul de organizare și de ierarhie, modul în care militarii ruși reacționează la stres și la condițiile umilitoare din unitățile lor sau de pe front. Dincolo de a accepta mărturia fostului soldat rus sau nu, cred că e important să înțelegem cum s-a ajuns la acest război și de ce Rusia nu a reușit încă să-l câștige. Iar cartea lui Filatiev ne spune parțial de ce Rusia a eșuat în tentativa de a cuceri Ucraina în câteva zile. E o mărturie cinică, dură, venită din partea unui rus care se consideră totuși patriot și care e mândru de tatăl său, fost militar în campaniile din Cecenia.