Debutul matematicianului Liviu Ornea în proză nu e neașteptat. Autorul are câteva cărți de eseuri publicate, publică articole de opinie și e un traducător constant în piața editorială românească. Așa că mă bucur să descopăr, pe lângă Bogdan Suceavă, încă un autor care vine spre literatură dinspre științele exacte.
Aparent volum de proză scurtă, combinat pe ici-colo cu câteva interludii nonficționale extrase din diverse cărți de știință și articole online, cât să argumenteze „științific” subiectele prozelor, „Viitorul anterior” este un soi de roman fragmentat, personajele și temele circulând liber de la un text la altul, revenind ca un refren de-a lungul cărții. Perspectiva personajului principal e cea a unui bărbat de vârsta a treia, fost cercetător la un institut din România, văduv, cu doi copii deja adulți, pentru care refugiul preferat în viața de zi cu zi e cel al memoriei. Amintiri din copilărie, adolescența comunistă, zilele de la institut sau cele din delegații în Italia, mici amintiri casnice sau de la ieșiri la băut cu prieteni și colegi de serviciu. Și în felul acesta vocea memoriei recuperează în salturi întreaga biografie, de la mici detalii și amintiri din copilăria îndepărtată, mici ispite feminine care par să îl preocupe chiar și la bătrânețe, până la șicanările legate de originea sa evreiască, șicanări nevinovate, dar care încă par să deranjeze. Apoi bătrânețea cu inevitabilele boli și dificultăți neobișnuite pentru bărbatul activ și veștile nu tocmai plăcute.
Tonul povestirilor, elegiac și melancolic uneori, deseori prins în regrete și șanse nefructificate de a-și dovedi bărbăția în fața ispitelor feminine, e un ton care cucerește cititorul pe măsură ce avansezi cu cititul. Nu e o proză explozivă, nu e o carte pe care să nu o lași din mână, ci e un text în care avansezi pe neașteptate și devii fără să îți dai seama prizonier al memoriei naratorului, cu micile lui răutăți și dorințe sexuale și neputințe și regrete târzii. O proză care te cucerește încet și al cărei ton elegiac transmite excelent culorile și senzațiile unei biografii aflate la final de drum. Pentru mine a fost o surpriză plăcută.
