„Sfârșitul lui Eddy Bellegueule” e un roman despre trauma descoperirii propriei homosexualități într-un mediu ostil, tradițional, în care valorile clasice decretează că bărbatul trebuie să fie violent, să bea și să muncească pentru a-și întreține familia, iar femeile să se căsătorească repede și să facă cât mai mulți copii. Ai spune că e vorba despre un sat din secolul XIX, însă nu. Acțiunea romanului se petrece undeva în anii nouăzeci, în Franța.
Eddy, puștiul efeminat, cu voce firavă și cu mișcări de „femeie” devine personajul favorit al huliganilor de la școală și prada preferată a ironiilor. Motiv de rușine pentru tatăl alcoolic, mândru de bărbăția sa. Incapabil să înțeleagă homosexualitea altfel decât ca o rușine, Eddy se pedepsește singur și se obligă să își modifice vocea și mișcările trupului. Să îi placă femeile, alcoolul și gesturile masculine. Să petreacă mai mult timp cu băieții și să ascundă orice incident violent. Să demonstreze tuturor că e un bărbat normal. Eșuează însă în tot ce își propune și viața lui devine un coșmar.
Roman autobiografic, depresiv, traumatizant, ce construiește un portret dur și violent clasei muncitoare franceze, „Sfârșitul lui Eddy Bellegueule” anunță un prozator excelent care, în ciuda vârstei tinere, pare stăpân pe propria scriitură și, din fericire, scrie o proză străină de convențiile sterile ale noului roman francez și ale epigonilor săi.
