Rar întâlnești pe cineva care nu a gustat măcar o dată o gură de alcool, fie bere, vin sau tărie. Iar dintre cei care au gustat, o bună parte cunoaște starea de rău de a doua zi, acea mahmureală care e însoțită de dureri de cap, depresie și multe regrete. Mark Forsyth a decis să documenteze mai bine acest proces social în care oamenii se întâlnesc, beau, râd tare, uneori se ceartă și lucrurile sfârșesc rău. Prin urmare, o scurtă istorie a beției era cel mai la îndemână lucru posibil.
Așa putem citi despre beția mistică din vremurile antichității, despre băutul excesiv la sirieni și egipteni pentru a găsi divinitatea pe fundul sticlei. Grecii, de pildă, beau mult și ei, însă mai organizat, simpozionul lor presupune multe reguli sociale, deși finalitatea e cam aceeași. În China Antică au existat dinastii răpuse de alcool. Au inventat o mulțime de legi contra băutului, dar nu i-a ajutat prea mult. Și foloseau același cuvânt pentru bere sau vin – jiu – prin urmare nu prea le păsa ce beau. Romanilor nu le plăcea vinul, însă odată cu apariția Imperiului, au început să prindă gustul. Obicei pe care l-au transmis mai departe, așa că avem un plin ev mediu în care lumea prefera berea sau vinul apei potabile (ce-i drept, apa nu prea era potabilă în zonele urbane).
Arabii și-au impus să nu bea, au creat legi și au amenințat cu moartea pe cei care pun gura pe vasele cu vin. Asta nu i-a împiedicat pe unii să anuleze astfel de legi și nici să promită celor credincioși râuri cu vin după moarte. Vikingii beau mult și au inventat o sala a miedului pentru a sărbători acest lucru. Ca să nu mai spun că Odin era un bețiv de-a dreptul legendar. În Anglia medievală berea era un soi de terci, cam gros și deseori avea gust de hrean. Romul băut excesiv și oferit pe post de recompensă a stat la bazele apariției statului australian, așa cum interzicerea vânzării masive de gin a dus la apariția în Anglia a celebrelor crâșme ilegale numite „pis și miau.”
Mark Forsyth reia cronologic istoria alcoolului și preferințele pentru un tip sau altul de băutură. Curioșii pot citi despre vestul sălbatic, despre Rusia și despre celebrele băute ale lui Stalin, despre prohibiție și Al Capone. Stilul autorului, amuzant și lejer, te face să citești repede volumul și să înghiți fără efort o mulțime de informații noi și detalii neștiute. Nu e tocmai un tratat antropologic, însă e o istorie simpatică, importantă și plină de lucruri noi despre un obicei absolut comun în rândul românilor. Câteodată e bine să știi de ce bei și ce bei iar Mark Forsyth te ajută cu câteva răspunsuri bine găsite.
