Încerc să îmi dau seama cum să vă recomand această carte. Mie mi-a atras atenția coperta, despre autor nu știam nimic. Apoi am citit o recomandare pe Cartepedia și am spus că trebuie să citesc la rândul meu acest volum de memorii. Pentru că de fapt asta e Șapte ani buni, un soi de volum de memorii scris foarte bine, cu mult umor, detașare sau patimă, abordând subiecte foarte diverse, însă mai toate plecând de la viața personală a scriitorului israelian Etgar Keret.

Cei șapte ani buni sunt anii în care fiul său crește. Ani cu o viața agitată, cu diverse conflicte în familie, cu un stat aflat tot timpul în conflict cu alte state, cu atentate și cu multă implicare politică. Totodată, șapte ani cu traduceri în diverse limbi, cu multe călătorii cu avionul prin toată lumea pentru lecturi publice la diverse festivaluri de literatură. Etgar Keret luptă cu ceilalți și cu el însuși pentru a schimba cumva imaginea stereotip a evreului creată de europeni.

În subtext există răni încă vii, există o Polonie a rudelor sale care au dispărut sau au supraviețuit lagărelor de exterminare, există glume și ironii antisemite, există problema palestiniană și modul politic militar de a construi cetățenia în statul Israel. La suprafață, familia, banii, taximetriștii și viitorul copilului său. Tot volumul e construit asemeni unui serial de comedie. Râzi cu voce tare uneori. Și cred că umorul și autoironia acestui scriitor dau o mai mare adâncime, profunzime problemelor sale, unele absolut banale.

Pentru mine volumul a fost o surpriză plăcută. Așa că aștept viitoarele traduceri din proza sa. Imposibil să nu fie grozave.