Recitesc volumul acesta pentru că sunt interesat de istoria Primului Război Mondial, așa că printre câteva volume groase, cu multe detalii, e bine să strecori și mici volume introductive sau volume care pun în discuție câteva controverse, cum e acesta de față.

Boia discută doar câteva teme, posibilitatea de a nu fi început războiul în 1914, vinovăția singulară a Germaniei, soarta României în război și posibilitatea reală ca acest război să fi fost câștigat totuși de germani la începutul lui 1918. Teme interesante, cu multe ipoteze de lucru și multe controverse care au dus la evoluția evenimentelor așa cum o știm din manualele de istorie. Important la Boia e poziția sa mai tot timpul lucidă și neutră, așa încât nici românii nu sunt iertați în analiza politicii lor și a eroismului din război. După cum se știe, România a ieșit cu adevărat câștigată din conflict, dar cu pierderi exagerat de mari. La fel de simplu, o poziție neutră până la terminarea războiului i-ar fi putut oferi șansa de a recupera aceleași teritorii, dar cu o armata întreagă și o economie stabilă și nu cu sacrificiile imense făcute de-a lungul celor 3 ani de conflict în care am fost implicați.

Iarăși, ca un soi de rezumat al celor două capitole despre cauzele războiului, dar și despre finalitatea sa, Boia explică suficient de clar contextul politic, economic și militar. Există cauze clare, există precipitare și puțin dialog între marile puteri, dar dincolo de motivele obiective, neșansa a făcut ca diverse mici acțiuni să se sincronizeze între ele și să provoace un conflict catastrofal pentru spațiul european, conflict pe care în mod clar niciuna dintre tabere nu și l-a închipuit așa și nici nu și l-a dorit cu ardoare. La final, e fascinant să vezi cât de mici sunt diferențele care au înclinat desfășurarea evenimentelor înspre un final sau altul, astfel încât istoria de astăzi să fi fost cu totul alta.