Pentru că îmi place proza scurtă, caut tot timpul prin librărie noi traduceri. Cartea aceasta mi-a atras atenția de când a apărut, dar nu am reușit decât acum să o citesc. Și îmi pare rău, pentru că e un volum bun de proză, cu o tematică deosebit de variată. Titlul te păcălește puțin, eu unul am crezut că e un volum cu texte cu final brusc, care schimbă total cursul acțiunii de până atunci, așa cum e volumul lui Florin Iaru – Povestiri cu final schimbat.
Însă, deși textele sunt scurte și unele au chiar un final brusc, miza textelor nu trebuie căutată în efectul de final. Personajele îmi plac mult, personaje sumbre, mâhnite, bântuite de amintiri, personaje cu vieți banale, monotone și cărora destinul le joacă o festă. Unele proze amintesc de romanele polițiste nordice (autoarea e daneză, am uitat să vă spun), altele sunt marcate de o stranietate specifică spațiilor nordice, de un soi de sentiment cinic de indiferență, care duce de altfel la câteva finaluri seci și reci.
Recomand „Budistul”, o proză parodie despre un bărbat care crede că a descoperit sentimentul deplin al înțelepciunii budiste și că e obligatoriu să se comporte conform noii doctrine, recomand „Nat Newsom”, o proză despre un cerșetor născut cu un defect fizic care îl împiedică să lucreze, însă cu un crez puternic în viață și în sinceritate, recomand „Bâtlanul”, o proză scurtă despre păsările care viețuiesc într-un parc, despre alergători, bicicliști și o femeie ucisă și apoi tranșată. Însă sunt multe proze care îți rămân în minte la final. Și asta demonstrează că Dorthe Nors e o prozatoare foarte bună. Sunt curios cum arată romanele ei, însă probabil mai avem de așteptat până să i le citim în română.
