Dacă mă gândesc bine, cartea aceasta m-a păcălit puțin. Credeam că e un volum care vorbește despre mintea umană pornind de la metafora unei caracatițe. Nici vorbă de așa ceva. E un volum dedicat inteligenței și personalității caracatițelor. Și da, în subtext, vorbește și despre oameni. Dar e despre caracatițe. Iar eu, dacă mă gândesc la caracatițe, îmi vin în minte vreo trei imagini: cea standard cu asiatici mâncând caracatițe vii care se zvârcolesc în gura curajoșilor, apoi imaginea de tip „national geographic” cu o caracatiță ascunzându-se într-un nor de cerneală pentru a se proteja. Și, în fine, o imagine din copilărie, cea a caracatiței imaginată de Jules Verne care îi atacă pe eroii mei preferați.
Toate aceste trei imagini par să se lege până la urmă de acest volum. Dar mi-am dat seama pe măsură ce citeam că știu foarte puțin și mai nimic important dincolo de imaginile stereotip pe care le cunoaște lumea. Pentru că lumea caracatițelor e cu adevărat extraterestră pentru noi. Și Sy Montgomery ne arată acest lucru, trăind luni bune alături de caracatițe aflate în captivitate, dar și pășind în lumea lor din adâncuri. Așa poți afla o mulțime de lucruri pe care poate nu le știai. De pildă, despre îmbrățișarea tentaculelor, despre cum acestea gustă pielea și pot recunoaște schimbări în sânge în urma unor medicamente sau boli, despre faptul că fiecare braț are propria inteligență de sine stătătoare sau despre caracterul fiecărei caracatițe, modul mofturos, timid sau arogant în a reacționa cu cei din jur. Puternice, incredibil de inteligente, extrem de curioase și capabile să învețe și să se adapteze, caracatițele par a fi creaturi despre care încă știm foarte puțin și despre care studiile de specialitate încă sunt la început. Cei pasionați de lumea mărilor și oceanelor vor da peste o carte perfectă. Ceilalți, ca mine, vor afla doar lucruri noi, incredibil de ciudate și interesante. Așa că citiți acest volum, merită deplin!
