Dolf face parte din categoria personajelor bune la suflet, însă sărace în spirit, personaje celebre în literatura universală. Puteți citi, de pildă, celebrul roman al lui Steinbeck – Șoareci și oameni – sau romanul lui Daniel Keyes – Flori pentru Algernon, pentru a mai găsi câțiva „eroi” asemănători.

Ajutorul unui medic autopsier, plătit prost, locuitorul singur al unei cămăruțe pline cu insecte moarte (pasiunea pentru insecte a lui Dolf nu trebuie subestimată!) și postere cu femei goale, Dolf își trăiește viața sperând ca sfaturile bunului său prieten, Walter, să îi aducă cândva între așternuturi femeia perfectă. Ca să fim sinceri, ar trebui să precizăm: să îi aducă în pat prima femeie, pentru că Dolf, bărbat timid și puternic mirosind a formol și cadavre e incapabil să cunoască alte femei decât cele deschis de medicul Sander pe masa morgii la care ambii lucrează.

O crimă ciudată și o iubită îndurerată îi vor schimba viitorul tragicului nostru personaj. Îndrăgostit lulea și cu o imaginație bogată, Dolf face tot ce îi este omenește posibil pentru a-și întâlni femeia iubită. Iar realitatea, pe măsură ce imaginația deosebit de bogată a lui Dolf creează idile perfect, devine din ce în ce mai tristă, incomodă și tragică pentru bietul Dolf.

Un roman bine scris, cu o poveste de dragoste tristă și un personaj pe care nu îl veți uita ușor. În fond, Martin Gülich scrie un roman grozav, potrivit pentru zile ploioase sau weekenduri lungi și leneșe, așa cum toți avem câteodată.