Cum să nu vrei să citești o carte ce pe lângă faptul că promite o poveste emoționantă mai este și scurtă? Afacerea vieții tale este cea de-a doua nuvelă citită de mine de la Fredrik Backman, după ce în vară am rămas impresionată de profunzimea poveștii Și-n fiecare dimineață drumul spre casă e tot mai lung. Și cum suedezul este recunoscut pentru lacrimile ce le provoacă celor mai mulți cititori ai săi, am avut așteptări înalte și de la acest nou titlu.

Volumul deapănă alert povestea unui bărbat aflat în floarea celei de-a doua tinereți ce și-a sacrificat relația cu propriul fiu pentru a-și clădi o afacere de mare succes. Acum a ajuns la un moment de cotitură, unde trebuie să facă cea mai importantă alegere din viața sa. Mai multe de atât nu vă spun, doar menționez faptul că pentru mine personajul cheie al cărții este o fetiță bolnavă de cancer cu care protagonistul își intersectează calea la un moment dat.

„Fericirea e un sentiment pentru copii și câini, nu are nicio funcție biologică. Oamenii fericiți nu creează nimic, lumea lor e lipsită de artă, muzică, zgârie-nori, descoperiri și inovații. Toți liderii, toți eroii tăi au fost oameni obsedați. Oamenii fericiți nu sunt obsedați, nu-și dedică viața găsirii unui tratament pentru vindecarea unei boli și nu fac aeronave să zboare. Cei fericiți nu lasă nimic după ei. Ei trăiesc doar de dragul de a trăi, sunt doar niște consumatori pe lumea asta.„

Mi-a plăcut cartea, se simte pe tot parcursul lecturii magia cuvintelor îmbibate în emoție specifică lui Backman. Însă nu a fost la nivelul la care m-am așteptat, și asta cred că se datorează protagonistului. Bărbatul nu a fost creionat îndeajuns de bine pentru a fi un personaj cu temei, o oglindă în care să se reflecte profilul obișnuit uman, ci a fost croit artificial și la repezeală. Povestea sa de viață nu mi-a trezit niciun fel de reacție, simțind mereu că ceva lipsește din peisaj, că lipsesc câteva piese din puzzle-ul ce ar fi trebuit să îmi ofere catalizatorul emoțional dorit.

În schimb, personajul secundar al nuvelei însuflețește întreaga poveste. Cred că acest volum ar fi fost mult mai bun și mai mișcător dacă fetița ar fi jucat rolul protagonistei. Însă sticluțele mici conțin esențele cele mai tari, așa că m-am bucurat și de cele câteva intrări în scenă ale acesteia, pe care le-am privit cu emoție și un nod în gât.

Pe parcursul volumului sunt presărate ilustrații ce aduc la viață povestea naratorului. Acestea aduc un plus de culoare și magie, ceea ce te îndeamnă să îl citești sub o păturică cu ceaiul cald lângă tine.

Un plus al cărții îl constituie elementul magic al sărbătorilor de iarnă în jurul căruia este construită întreaga poveste. Crăciunul vine astfel nu doar cu cadouri, zâmbete și speranță, ci și cu licăriri de tristețe în sufletele oamenilor. Este o carte scrisă în preajma Crăciunului și menită să fie citită tot atunci, ceea ce o face cadoul perfect pentru orice fan al lui Backman.

„Nu ți-e frică. Doar jelești. Nimeni nu vă spune vouă, oamenilor, că resimțiți tristețea asta ca pe o frică.„

Viața este scurtă și nu știi niciodată când vine linia de finish, iar acest volum încapsulează acest lucru într-o manieră caldă, cu compasiune și puțin umor. Eu mă bucur că am citit cartea, s-a modelat perfect pentru această perioadă, fiind totodată o lectură ușoară și rapidă, pe care am dat-o gata în mai puțin de o oră. Probabil că dacă ar fi fost construită sub forma unui roman obișnuit ar fi ieșit o poveste mai consistentă, mai închegată, dar chiar și așa am găsit magia lui Backman de a scrie cu emoție și căldură.